Ambalajele, din cele mai vechi timpuri pana astazi

Ambalatul bunurilor alimentare si non-alimentare nu este o practica a omului modern. Înca din cele mai vechi timpuri omul a simtit nevoia sa-si protejeze cumva bunurile in timpul transportului sau al depozitarii, asa ca a gasit tot felul de metode prin care sa realizeze acest lucru, metode care au evoluat odata cu tehnologia si cu descoperirea de noi materiale, mai fiabile si mai versatile, ajungand pana la alternativele disponibile acum.

Primele ambalajele apar in antichitate si erau construite din materiale naturale. Asa au aparut cosurile din stuf, plostile din piei de animale, cutiile din lemn, butoaiele din lemn, vasele ceramice sau sacosele tesute. Odata cu extinderea utilizarii acestor variante de ambalaje, au evoluat si nevoile, ceea ce a dus la descoperirea de noi materiale din care sa poata fi construite recipiente mai sigure si mai fiabile. Asa au aparut ambalajele din materiale procesate, cum ar fi vasele din sticla si din bronz. Primele indicii ale folosirii hartiei pentru ambalaje dateaza din 1035 cand un calator persan care vizita pietele din Cairo noteaza impresionat ca marfurile erau impachetate in hartie de catre comercianti si erau inmanate asa clientilor.

În epoca moderna, odata cu evolutia tehnologiei si a nevoilor, au aparut si ambalaje din materiale mai rezistente. De exemplu, tinicheaua care apare in secolul al XVIII-lea, iar monopolul asupra productiei era detinut de Boemia. Cutiile de tinichea au fost aduse si in Marea Britanie si au fost folosite cu preponderenta pentru ambalarea tutunului.

Cutiile din carton incep sa fie folosite in secolul al XVI-lea, iar cartonul pliabil modern incepe sa fie folosit in 1839. Cutiile pliabile incep sa fie produse in scop comercial in 1817 in Anglia, iar plasele de hartie produse pentru a fi folosite in magazine sunt produse pentru prima data in Bristol, Anglia in 1844.

Secolul al XX-lea este cel al profesionalizarii ambalajelor, care vine sa completeze progresul fulminant al metodelor si alternativelor de ambalaje. Se diversifica materialele de ambalare astfel incat sa ofere conditii personalizate pentru categorii specifice de produse. Aceasta diversificare a determinat Universitatea din Michigan din Statele Unite sa lanseze chiar si o specializare de inginerie a ambalarii.

Consumul din ce in ce mai mare de produse si, implict, de ambalaje a determinat aparitia nevoii de reciclare. Dupa anii 1980 eforturile de reciclare a ambalajelor devin din ce in mai vizibile, iar consumatorii sunt din ce in ce mai constienti de conceptul de exploatare sustenabila a resurselor. Totusi, abordarea sustenabila a gestionarii deseurilor mai are inca multe lucruri de pus la punct, la nivel global, pana cand sa devina un proces a carui impact sa se regaseasca in imbunatatirea calitatii vietii.

În 2003 ambalarea si ambalajele isi consolideaza pozitia de industrie solida, reprezentand peste 2% din PIB-ul tarilor dezvoltate.